Știți că am scris eu odată despre oamenii din autobuz (unii oameni, normal) care put urât tare de tot. Ieri era o zi obișnuită. Am așteptat autobuzul în stație, am urcat și totul era bine. La următoarea stație intră unul în autobuz, de vreo 40-45 de ani care avea un miros de usturoi după el de toată frumusețea.
Fraților, puți, puți, dar măcar stai și tu mai întors, ține gura închisă ! El nu, vorbea non-stop și respira adânc exact spre mine. Parcă vroia să observe lumea că el a mâncat usturoi. Pe lângă mirosul de usturoi, era și traspirat de avea lac la subraț, deci vă dați seama ce combinație frumoasă de mirosuri avea. Frumos sau ce?
Trăiască periuța de dinți !
Daca mananci usturoi nu-i destul sa te speli pe dinti. mirosul ramane in respiratie si se transmite si in porii de la suprafata pielii, deci prin transpiratie. Nu te da foarte destept, pentru ca nu stii totul, dupa cate se vede. 🙂
Are dreptate Anonim, să scapi de acel miros poate dura ceva timp…
Iar eu am intalnit oameni(nu numai in autobuz) care erau spalati si parfumati si cu toate astea imi facea rau sa stau langa ei, pentru ca nu imi placea(nu este un moft, ci pur si simplu sunt sensibila) aroma deodorantului folosit.