Astăzi în drum ce mă duceam spre școală întâlnesc un tip care mergea normal. Eu eram grăbit pentru că trebuia să ajung la ore în mai puțin de 20 de minute. Trec pe lângă el și deodată văd că schimbă și el viteza mersului și vrea să meargă înaintea mea.
Eu sunt obișnuit cu naveta și nu obosesc așa repede de la câteva sute de metri merși pe jos. Tipul avea 2-3 pași în urma mea și încerca să mă depășească în mers, l-aș fi lăsat dacă nu trebuia să ajung urgent la școală. Eu îl auzeam că abia respira și că gâfâia de nu știa ce e cu el și m-a bufnit râsul și m-am oprit să beau puțină apă din geantă. Ocazia perfectă pentru individ să mă întreacă.
După ce beau eu apă îmi reiau drumul. Băiatul era acum în fața mea cu vreo 10 pași și mergea din ce în ce mai repede, o dădea deja în alergat. Ciudat era că se uita mereu în urmă să vadă dacă îl ajung. Nu asta era interesul meu.
Am ajuns la școală și tipul a văzut asta. Când să întru pe poarta școlii îl văd că se așează pe o bancă și își trage sufletul de parcă alergase la maraton.
De ce ai vrea să depășești oamenii pe stradă?
Unii o fac dn ambitie, fara motiv aparent… se vede asta si la soferi 😉
Oh my god. Nebun… :))
Daca nu poate demonstra in alt fel ca este mai bun… :)) Macar la mers sa intreaca pe cineva… :))
are dreptate vienela 😉
Amuzant :))
poate daca as fi scapat de la nebuni as face si eu asa ceva :))
:)) Interesanta abordarea 😀 la astfel de subiect putin ne gandim 😀 de obicei depasim pe cineva cand suntem grabiti, nu dintr-un anumit motiv 😀